„O fotografie pe care ţi-o faci ţie însuţi, de obicei cu un telefon mobil. Selfie-urile sunt frecvent publicate prin intermediul reţelelor de socializare.”
Aşa defineşte Cambridge English Dictionary un selfie.
Cu toţii le-am văzut şi cel mai probabil am încercat să ne facem (cel puţin) unul. Dar de ce există întotdeauna o diferenţă între un selfie şi o imagine oglindită, dat fiind faptul că cele două sunt atât de asemănătoare?
Haideţi să vorbim puţin despre fizică.
De obicei, faţa ţi-o vezi într-o oglindă. Suntem obişnuiţi cu acea imagine, dar psihologia percepţiei este puţin mai complicată de atât.
Unele aplicaţii foto şi camere frontale inversează automat imaginea şi prin urmare pistruiul nostru se mută din partea stângă în partea dreaptă a buzei. La fel se întâmplă cu conturul, cu gropiţa şi cu sprânceana mai subţire.
Asta ne poate dezorienta, la fel şi faptul că feţele noastre nu sunt simetrice. De fapt, când comparăm o imagine originală cu versiunea sa inversată, diferenţele pot fi deranjante.
Un alt punct cheie reprezintă diferitele obiective ale aparatelor foto, care pot schimba modul în care o persoană arată într-o fotografie – pot face subiectul să arate mai slab, mai plin, mai scund şi/sau mai lat.
Vestea bună este că literalmente toate feţele sunt asimetrice, aşa că nu vi se întâmplă doar vouă. În plus, puteţi decide singuri dacă să postaţi acel selfie pe Instagram sau dacă să-l trimiteţi doar celui mai bun prieten pe post de suvenir.